Focaccia de casă cu ragù de carne și ou prăjit – rețetă rustică de tavernă

Această focaccia pufoasă de casă cu ragù de carne și ou prăjit este o rețetă rustică inspirată din bucătăria italiană. Se prepară ușor și este perfectă pentru o masă rapidă, dar plină de gust.

Povestea rețetei

Fiind ziua femeii, 8 Martie, multe femei aleg să sărbătorească la restaurante sau în grupuri private. Eu m-am gândit însă încă de ieri, 7 martie, să îmi pregătesc sosul ragù, deoarece este genul de sos care are nevoie de timp. Fierbe încet, își adună aromele și devine din ce în ce mai bogat pe măsură ce stă pe foc.

În minte aveam un plan simplu: să fac seara spaghete cu sos ragù. Doar că planul nu s-a mai concretizat. Aseară am sărit cina, iar sosul a rămas cuminte în oală, pregătit pentru a doua zi. Dimineața însă m-am trezit cu o altă idee. Ca să glumesc puțin, m-am culcat domnișoară și m-am trezit doamnă.

Revenind la bucătărie, m-am trezit în minte cu focaccia. Atunci mi-am spus că voi face o rețetă care este des întâlnită în restaurantele de tip tavernă, acele locuri unde oamenii intră pentru a mânca ceva rapid, dar bun și hrănitor. Nu neapărat o masă sofisticată, ci una care să îți dea senzația aceea de mâncare caldă și prietenoasă.

Așa că am conceput ceva aflat undeva între un sandviș căruia i-am uitat fesul acasă și o tartină mult prea consistentă pentru a fi numită tartină.

Deci, ce este? Este focaccia pufoasă, coaptă până devine aurie, peste care am adăugat un ragù de carne aromat și un ou prăjit cu gălbenuș moale care se revarsă peste tot atunci când îl tai.

În momentul acela totul capătă sens. Focaccia absoarbe sosul cald, ragù-ul își lasă aromele în miezul pufos al pâinii, iar gălbenușul curgător vine să lege totul într-o combinație simplă, dar incredibil de gustoasă.

Ragù-ul pregătit din seara precedentă a avut exact timpul de care avea nevoie pentru a deveni acel sos dens și aromat care poate transforma orice preparat simplu într-o masă memorabilă. Iar focaccia, cu crusta ei ușor crocantă și interiorul moale, a devenit baza perfectă pentru această improvizație de dimineață.

Așa s-a născut această rețetă: fără planuri complicate, fără liste lungi de ingrediente, ci pur și simplu din dorința de a transforma ceva pregătit cu o seară înainte într-un preparat nou. Nu este nici sandviș, nici tartină. Dar este genul de farfurie pe care ai putea-o găsi într-o tavernă mică, unde bucătarul nu se complică prea mult, dar știe exact cum să pună împreună câteva ingrediente simple astfel încât rezultatul să fie exact ceea ce trebuie.

Și, până la urmă, poate că acesta a fost felul meu de a sărbători 8 Martie: nu într-un restaurant aglomerat, ci în propria bucătărie, cu o focaccia caldă, un ragù pregătit cu răbdare și un ou prăjit care, odată tăiat, face ca toată farfuria să prindă viață.

                                                          

Ingrediente 

• 260 g făină albă
• 180 ml apă călduță
• 5 g drojdie uscată (sau aproximativ 12 g drojdie proaspătă)
• 1 linguriță rasă de sare
• 1 lingură ulei de măsline
• pentru suprafață:
• 1 lingură ulei de măsline
• un praf de sare grunjoasă (opțional)

Pentru această rețetă am folosit un sos ragù de carne pregătit în prealabil. Este un sos gătit lent, cu aromă bogată, care se potrivește perfect cu focaccia pufoasă și cu oul prăjit cu gălbenuș curgător. Dacă vrei să vezi exact cum se prepară, găsești rețeta completă aici: sos ragù cu carne.

Cum se prepară

Într-un bol se amestecă făina cu drojdia uscată. Se adaugă apa călduță și uleiul de măsline, apoi se amestecă până când se formează un aluat moale și ușor lipicios. Abia la final se adaugă sarea și se mai amestecă puțin, cât să fie bine încorporată.

Aluatul nu are nevoie de frământare intensă. Este suficient să fie omogenizat bine cu o lingură sau cu mâna. Bolul se acoperă și aluatul se lasă la dospit aproximativ o oră, până când își dublează volumul.

După dospire, aluatul se transferă într-o tigaie sau într-o formă unsă cu puțin ulei. Se întinde ușor cu mâinile, fără a apăsa prea tare, astfel încât să rămână aerat. Se stropește deasupra cu puțin ulei de măsline și se pot face câteva adâncituri ușoare cu degetele, specifice focacciei.

Se coace în cuptorul preîncălzit la 200–210°C, timp de aproximativ 20–25 de minute, până când devine aurie și capătă o crustă frumos rumenită.

După ce se scoate din cuptor, focaccia se lasă câteva minute să se răcească, apoi poate fi tăiată și folosită ca bază pentru diferite combinații – în cazul acesta, pentru focaccia cu ragù și ou prăjit.

Sfaturi 

Pentru ca focaccia să iasă pufoasă și aerată, aluatul trebuie să rămână ușor moale și puțin lipicios. Dacă adaugi prea multă făină, focaccia va deveni mai densă.

Apa folosită pentru aluat trebuie să fie călduță, nu fierbinte. Dacă apa este prea caldă, drojdia își pierde puterea de fermentare.

Dacă ai timp, poți lăsa aluatul să dospească puțin mai mult. O dospire mai lungă dezvoltă aroma și face miezul și mai aerat.

Înainte de coacere, stropirea cu puțin ulei de măsline ajută focaccia să capete acea crustă ușor crocantă și rumenă.

Focaccia se taie cel mai bine după ce se răcește câteva minute. Dacă este tăiată imediat după ce iese din cuptor, miezul încă fierbinte poate părea mai umed.