Cunoscut încă din Antichitate ca o plantă cu puteri magice, se spune că leuşteanul are puterea de a aduce iubirea. Nu degeaba femeile se scăldau în apă cu frunze de leuştean şi trandafir, iar esenţa sa era folosită la producerea parfumului.
Credinţele populare păstrează vie şi puterea vindecătoare a acestei plante care este leac pentru multe suferinţe. Leuşteanul este numit şi paznicul grădinii. La sate, oamenii credeau că dacă fură cineva leuşteanul din grădină, toate plantele se ofilesc pentru că nu mai are cine le păzi. Purtat la brâu sau la gât, în amulete, alungă răul, iar în bucătăria românească nu există ciorbă mai delicioasă decât cea în care se pune o mână de leuştean verde.
Coroniţe împletite, puse la icoane
Specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos spun că de Rusalii, în vechime, planta era folosită pentru alungarea Ielelor şi a relelor pricinuite de acestea. “Astfel, bătrânii agăţau tulpinele şi frunzele de leuştean la uşile şi ferestrele caselor sau împleteau coroniţe pe care le puneau la icoane”, explică Ani Topârceanu. De Sărbătoarea Înălţării Domnului, fetele şi femeile îl purtau întotdeauna la brâu dacă vroiau să nască prunci sănătoşi. Datorită proprietăţilor sale afrodisiace, leuşteanul mai era numit în unele sate din ţară “frunza dragostei”. În tradiţia populară, frunzele se puneau în legături contra durerilor de cap, alteori erau pisate pentru a fi puse la răni. Ceaiul din frunze de leuştean se administra în tuse cu guturai şi tuse măgărească. Şi animale erau lovite cu frunze de leuştean, crezându-se astfel că vor fi sănătoase şi fertile. Poate trata cu succes bronşita şi tusea Leuşteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept condiment în supe şi în alte feluri de mâncare. Planta poate creşte până la înălţimi de 2 metri şi are flori galbene.
Este o plantă mediteraneană, descoperită şi folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin şi celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor. “Leuşteanul poate trata cu succes bronşita şi tusea, prin consumul a trei căni de decoct zilnic, de asemenea, poate diminua pofta de mâncare exagerată prin mestecarea frunzelor de leuştean înainte de masă. Tot cu leuştean tratăm şi constipaţia, indigestia, gastrita, colicile intestinale şi hipertensiunea”, explică dr. Cătălin Luca pe blogul său.
Este o plantă mediteraneană, descoperită şi folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin şi celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor. “Leuşteanul poate trata cu succes bronşita şi tusea, prin consumul a trei căni de decoct zilnic, de asemenea, poate diminua pofta de mâncare exagerată prin mestecarea frunzelor de leuştean înainte de masă. Tot cu leuştean tratăm şi constipaţia, indigestia, gastrita, colicile intestinale şi hipertensiunea”, explică dr. Cătălin Luca pe blogul său.
Renumit condiment
De la leuştean folosim rădăcina şi frunzele. Leuşteanul este un renumit condiment, dar şi o plantă de leac ce se consumă sub formă de infuzie de frunze (o lingură de frunze de leuştean la o cană cu apă clocotită, lăsat la infuzat vreme de cinci minute).
Leuşteanul se mai consuma de asemenea şi sub formă de decoct de rădăcină, suc şi cataplasme. Ceaiul preparat din seminţe de leuştean linişteşte rapid durerile de stomac. Rădăcina de leuştean conţine amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică. Toate părţile plantei conţin ulei volatil, gumirezine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale.
Leuşteanul se mai consuma de asemenea şi sub formă de decoct de rădăcină, suc şi cataplasme. Ceaiul preparat din seminţe de leuştean linişteşte rapid durerile de stomac. Rădăcina de leuştean conţine amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică. Toate părţile plantei conţin ulei volatil, gumirezine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale.
